Radiatia solara globala ultravioleta
Tinad seama de importanta cunoasterii radiatiei solare ultraviolete, la Observatorul de Fizica Atmoasferei Bucuresti – Afumati (44o 30, lat. N, 26o 13, long. E, h = 91 m), s-a instalat în 1994 un radiometru Eppley model TUVR de producĄie S.U.A. pentru înregistrarea în regim continuu a ultravioletului global. Instrumentul este instalat pe acoperisul Observatorului, la aproximativ 12 m inaltime.
Acesta are drept senzor o celula fotoeloctrica Weston cu strat de seleniu. Sensibilitatea spectrala a fotocelulei este cuprinsa între 295 si 385 nm cu un maxim la aproximativ 335 nm. Acest interval corespunde, in general, radiatiei ultraviolete ce ajunge la suprafata terestra. Celula este acoperita cu un disc difuziv de teflon, care are rolul de a reduce intensitatea luminoasa ce ajunge la celula, marind stabilitatea acesteia cu timpul de expunere. Toate aceste componente sunt montate într-un tub metalic. Senzorul este cuplat cu un înregistrator cu banda de hartie tip Minicomp EK produs de firma Thies Clima (Germania). Inregistrarile de pe diagrama sunt descifrate orar în timp solar adevarat cu ajutorul unei riglete confectionate de fabricant (Thies Clima), valorile fiind exprimate în W m-2.
Radiatia solara globala ultravioleta, indiferent de momentul din an, prezinta un mers diurn ascendent în prima parte a zilei, pana la amiaza, când se atingde regula, valorile maxime. In a doua parte a zilei, radiatia ultravioleta prezinta un mers descendent (figura de mai jos).
Opacitatea atmosferei
Atmosfera este din punct de vedere optic un mediu tulbure, unde pe langa moleculele gazelor constiuente, exista numeroase particule în suspensie de origini diferite. Patrunzand intr-un asemenea mediu, radiatia solara directa incidenta sufera o extinctie datorata urmatorilor factori:
-difuzia moleculara in gazele atmosferei;
-absorbtia selectiva în gazele premanente ce au concentratie constanta;
-extinctia produsa de aerosol, intelegand prin aceasta, pulberile naturale sau antropice si picaturile de apa aflate în suspensie în atmoasfera (în faza de picaturi germen care nu au trecut în faza opalescenta de formare a cetii sau norilor);
-absorbtia în vaporii de apa.
Opacitatea atmosferei este exprimata prin factorul de opacitate Linke. Acesta se calculeaza la statiile radiometrice din retea, la orele 6, 9, 12, 15, 18, în timp solar adevarat, atunci când se fac masuratori de radiatie solara directa pe suprafata normala, în conditii de cer senin (cer complet degajat de nori sau nebulozitate de pana la 3 zecimi cu conditia ca norii sa fie la o distanta de cel putin 5o fata de discul solar).
Opacitatea atmosferei in Romania prezinta un mers anual cu maxime in lunile de vara si minime in cele de iarna (figura de mai jos).
Climatul radiativ
Prin notiunea de climat radiativ se intelege, starea medie a componentelor radiatiei solare (directa, difuza, globala, reflectata), in relatiile lor directe cu fenomenele meteo-climatice si suprafata terestra. Dintre componentele radiatiei solare cea care inglobeaza in valorile ei influenta tuturor factorilor perturbatori, astronomici si atmosferici este radiatia solara globala, de aceea pentru a caracteriza climatul radiativ solar este obligatoriu studiul radiatiei solare globale.
Radiatia solara globala (Q) este suma dintre radiatia solara directa (S) si difuza (D). Ea este prezenta prin cel putin unul din elementele sale constituente. In cazul cerului senin: Q = S + D iar in cazul cerului complet acoperit Q = D. Variatia diurna si anuala a radiatiei solare globale in Romania, este specifica latitudinilor medii (figura de mai jos) cu un maxim la amiaza si in lunile de vara (iunie – iulie) si un minim la orele extreme ale zilei si in luna decembrie (solstitiul de iarna), vezi, spre exemplu.
Grafice – parametri meteorologici |
Catalog – parametri meteorologici |